Legenda Mănăstirii Moisei

Mănăstirea Moisei are o frumoasă legendă privitoare la întemeierea ei.
A viețuit odinioară în Moisei un bărbat cu numele de Moise Coman cu soția sa Dochia Șerban și aveau numai un prunc cu numele de Grigor.
Grigor ajuns la vârsta de 16 ani și era frumos, harnic și bun, iar părinții lui au cugetat ca să-l însoare. Dorința lor au spus-o lui Grigor. Dânsul ca prunc bun și ascultător, după ce și-a finit lucrul câmpului, într-o toamnă frumoasă, prevăzut cu merinde și cu binecuvântarea părinților a pornit câtre satul vecin Borșa, ca să-și încerce norocul la ceva fată harnică și avută. Grigor s-a dus, iar părinții lui l-au așteptat cu dor. Au trecut zile, săptămâni , dar Gligor tot n-a sosit. Într-un iaz frumos sub poalele munților unde Grigor a lucrat, parinții lui au ridicat o cruce frumoasă. Într-o zi mergând părinții lui Grigor la iazul lor unde era crucea, cu mirare, au văzut că pe bradul de lângă cruce este așezată o icoană a Preacuratei Fecioară Maria. Oamenii au îngenuncheat și s-au rugat, apoi luând icoana sfântă au dus-o în biserica din sat și au așezat-o pe altar. Însă a doua zi icoana nu s-a aflat în biserică, ci în mod miraculous iarăși era așezată pe bradul de lângă crucea lui Moise Coman.
Într-o zi fiind la acel loc, după datină s-au pus la odihnă, cugetând ambii la pruncul lor pierdut și au plâns amândoi. Culcați pe pământ, ambii au auzit un sunet de clopote ieșind din pământ. Aproape nu era biserică. Au strigat pe lucrătorii lor,s-au culcat și aceștia la pământ și cu toții au auzit sunetul clopotelor.
Loc sfânt este acesta, cugetau bătrânii și deodată le-a venit în minte că vor zidi în acel loc o mânăstire. În scurtă vreme s-a gătat bisericuța cu turnuleț frumos și cu două clopoțele și au așezat în dânsa icoana Preacuratei Maria.
La scurt timp intră în casa bătrânei Dochia un călugăr cu numele Mihaiu și cere milă pentru o mănăstire din Bucovina. Ochii batrânei Dochia se aprind și cu brațele deschise cuprinde călugărul și strigă:„Tu ești Grigor, tu ești fiul meu!„
„Eu sunt sunt călugărul Mihaiu și vă rog nu faceți glumă cu mine.„
„Ba nu zise bătrâna Dochia, tu ai un semn pe umărul drept și ai adus cu tine și o cruciță de aramă, care o văd pe pieptul tău.„
Fiul recunoscut a îmbrățișat pe părinții săi, a spus cum a călătorit prin Borșa apoi la Bucovina, unde intrând într-o mănăstire să se roage, i-a plăcut evlavia cea sfântă, încât a rămas în mănăstire și s-a făcut călugăr.
Bucurie mare a fost în satul Moisei.Oamenii s-au adunat la casa bătrânilor, au sărutat mâinile călugărului Mihaiu și au mers cu toții la mănăstire și au stradat-o aceea sub ocârmuirea călugărului Mihaiu. Acolo stă și astăzi biserica cea mică. Multe suflete necăjite au aflat acolo mângâiere și mulți bolnavi vindecare.Poporul credincios la sărbătoarea Sfintei Marie se adună acolo și se roagă cerând ajutorul la cer, la Maica Domnului.
Sursa legendă: Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911-Tit Bud

Legenda Fetei Pădurii

În folcorul Maramureșean, fata Pădurii este un spirit de femeie chinuit, răzbunător ce bântuie pădurile noaptea și care produce foarte mult rău, atât fizic cât și psihic în special bărbaților. Se spune că are abilitatea de a se metemorfoza așa că uneori apare sub forma unei femei incredibil de frumoasă, având părul lung sau alteori sub forma unei femei grotesc de urâtă. Are puteri supranaturale, de cele mai multe ori din inima pădurii se aud diferite sunete, precum râsete, plânsete sau alteori diferite zbierături.

Cine este fata pădurii ?Cum a apărut?
Se spune că a apărut acum foarte mulți ani când o frumoasă fată s-a rătăcit în pădure. A rămas acolo o noapte întreagă timp în care a încercat să găsească o cale de a ieși, de a se întoarce, însă se afunda tot mai mult. I-a apărut în cale un bărbat care s-a oferit să-i acorde ajutor fetei, însă acesta a dus-o și mai afund în pădure ajungând la o casă de piatră. A băgat-o înăuntru și a transformat-o din frumoasa fata ce era într-una grotească, luându-i chiar mințile. A dezbrăcat-o și a usuit-o în pădure. Așa s-a născut FATA PĂDURII. Ea Bântuie Maramureșul istoric atât ziua cât și noaptea, fiind observată de foarte mulți dintre localnici.
Datorita faptului că nenorocirea ei a venit de la un bărbat , ea atacă în mare parte bărbații, luându-le sufletul, schilodindu-i sau chiar omorandu-i.Ea umbla pe la marginile pădurilor ademenind barbatii în inima pădurii pentru a le face cele mai oribile lucruri. Se mai spune că singura metoda prin care bărbații se puteau proteja de Fata Pădurii era sa poarte asupra lor o franghie împletită sau să-și facă cruce cu limba în gură, și doar ajungând la al 99-lea semn al Crucii, Fata Pădurii se făcea nevăzută.
http://romanialapas.ro/legende-maramuresene-cine-este-fata-padurii/

 

 

Legende

Moisei, plai maramureșean, cu oameni simpli, modești, ce au o credință aparte in Dumnezeu, este tărâmul în care bătrânii vorbesc cu deschidere și ușurință despre fantasmele trecutului, tărâmul luptei dintre bine și rău, dintre forța divină și cea demonică. Sunt oameni cu suflet mare, harnici și muncitori pentru care ziua începe la 5 dimineața și se termină cândva în noapte, atunci când trudiți își găsesc odihna în casele lor primitoare.

În serile lungi de iarnă când munca câmpului este încheiată, la ușa sobei se povesteau cele mai enigmatice istorisiri, pe care unii dintre ei le-au trăit sau le-au ascultat cu atâta interes încât au luat crezare.

Legenda „La comoară

Leganda se referă la o ridicătură de pe Dealul Mare în locul numit „Întonohuri„ unde susțin bătrânii că, în trecut, „jucau banii„. Acolo, mai mulți cetățeni , printre care și Mihali Gheorghe a lui Ion, obsedați de găsirea comorii, au făcut săpături. Dânșii susțin că au făcut șanțuri în acel loc pe o lungime de 30 metri și o adâncime de 2,3 metri, ajungând la un zid. Tot ei susțin că zidul era din piatră, de forme regulate și anume încheiat. Prin ciocănituri repetate s-au convins că în dosul zidului trebuie să fie o încăpere. În momentul în care au ajuns la un strat de pământ purtat și presupuneau că sunt aproape de intrare au fost opriți din lucru de către jandarmii horthyști și apoi obligași să astupe toate șanțurile. Să fie vorba de o construcție foarte veche, care să adăpostescă vestigii materiale ale strămoșilor nostri daci? Poate cândva se va rezolva și această enigmă…

Sursă legendă: Moisei străveche vatră românească-Gheorghe Coman