Parcul Naţional Munţii Rodnei

Parcul Naţional Munţii Rodnei se întinde pe două zone administrative: Bistriţa-Năsăud (80%) şi Maramureş (20%). În judeţul Bistriţa-Năsăud, unităţile administrativ teritoriale sunt: Maieru (56%), Parva (17%), Rebrişoara (32%), Romuli (8%), Sîngeorz-Băi (39%), Şanţ (31%), Telciu (11%). În judeţul Maramureş: Borşa (10%), Moisei (42%), Săcel (9%).

Parcul Naţional Munţii Rodnei este sit Natura 2000, atât ca Sit de Importanţă Comunitară (sau Arie Specială de Conservare) cât şi ca Arie de Protecţie Avifaunistică, ambele suprapunându-se peste limitele Parcului Naţional Munţii Rodnei, incluzând în plus Căldarea glaciară Gagi (estul Munţilor Rodnei).

Parcul Naţional Munţii Rodnei reprezintă un sanctuar natural, cu un grad ridicat de endemicitate (78 endemite carpatice, endemite locale), ce conservă o serie de ecosisteme reprezentative la nivel naţional şi care susţin o diversitate de specii rare, vulnerabile sau endemice, dovadă este numărul mare de specii incluse în propunerea Listei Roşii a Parcului. Un alt exemplu îl reprezintă prezenţa habitatului (Natura 2000) de mlaştină cu Carex chordorrhiza şi Swertia punctata doar în acest masiv, în România, pe lângă alte habitate foarte rare în ţară.

Baza de date privind biodiversitatea Parcului Naţional Munţii Rodnei cuprinde peste

3300 de specii de floră şi faună, identificate până în prezent, dintre care: 390 micromicete, 274 licheni, 239 briofite, 1200 cormofite, 40 enchitreide, 15 lumbricide, 55 nematode, 74 colembole, 29 diplopode, 36 chilopode, 596 lepidoptere, 41 acarieni, 100 coleoptere, 27 odonate, 53 ortoptere, 13 peşti,  13 de amfibieni, 9 reptile, 150 păsări, 44 mamifere (Planul de Management al PNMR, www.parcrodna.ro).

Parcul Naţional Munţii Rodnei, datorită importanţei din punct de vedere a biodiversităţii, a demarat procedurile de declarare ca Pan Park, reţea europeană de arii protejate (9 membri), a cărei condiţie majoră de aderare este existenţa unei zone de sălbăticie ”wilderness area” de minim 10 000 ha.

De asemenea, Parcul Naţional Munţii Rodnei, datorită ecosistemelor reprezentative la nivel mondial, figurează pe ”Tentative List” a Siturilor Patrimoniului Universal, ca sit natural (1991). Administraţia Parcului este în faza de completare a formularului final de declarare ca Sit al Patrimoniului Universal (World Heritage Site).

Parcul Naţional Munţii Rodnei conţine o arie desemnată ca Prime Butterfly Area (zonă primară pentru fluturi) – Piatra Rea (rezervaţie ştiinţifică), recunoscută internaţional pentru conservarea speciei Erebia sudetica, specie bioindicatoare, prezentă doar în Munţii Rodnei şi Retezat. Datorită identificării unei noi zone din Munţii Rodnei cu o populaţie de ordinul zecilor de mii de indivizi de Erebia sudetica, aceasta este în curs de declarare ca rezervaţie ştiinţifică (Corongiş) şi ca nouă zonă primară pentru fluturi.

Rolul Parcului Naţional Munţii Rodnei, ca rezervor de biodiversitate al lanţului carpatic, este acela de a asigura un optim populaţional la o rată de excedent populaţional ce acoperă intrarea şi ieşirea speciilor din Parc, susţinând permanent mozaicul adiacent, posibilităţile de colonizare a exteriorului.

 

 

Vegetaţia.

Predominarea reliefului muntos şi deluros determină o mare extensiune a pădurilor. Din acestea, pădurile de conifere şi esenţe rasinoase ocupă versanţii munţilor. Pe culmile cele mai înalte ale munţilor se întâlnesc pădurile de fag în amestec cu brad şi molid. De asemenea, pajiştile şi păşunile alpine.

Din punct de vedere bio-geografic, zona Moisei-Borşa corespunde cu zona biomontană, caracterizată prin vaste păduri de conifere în care predomină molidul, iar pe culmile mai joase se întâlnesc păduri de fag şi carpen pure sau în amestec cu alte foioase.  Fiind o zonă bogată în vegetaţie forestieră, o bogăţie aparte o constituie fructele de pădure şi ciupercile comestibile.

Pe teritoriul comunei Moisei sunt identificate peste 1500 specii de plante cu flori, reprezentând mai mult de 40% din repertoarul floristic al României.  În luncile râurilor se dezvoltă pajiştile alături de diverse specii de hidrofile (pipirig, rogoz).

În porţiunile cu relief montan se întâlnesc numeroase mlaştini oligotrofe (tinoave, turbării) cu diferite specii de muşchi de turbă, rogozuri şi unele rarităţi floristice.

În pădurile de conifere trăiesc animale cu blană: ursul brun, cerbul carpatin, mistreţi, lupi, vulpi, pisici sălbatice, râşi, jderi de copac, iepuri,etc. Etajul alpin este populat cu cocoşul de munte, capra neagră.

Din punct de vedere al faunei cea mai periclitata specie de răpitoare identificată este acvila de munte – Aquila chrysaetos si acvila ţipătoare mică – Aquila pomarina. În apele repezi de munte  trăiesc diferite specii de peşti între care amintim: păstrăvul, scobarul, lipanul.

 

 

Rezervaţia ştiinţifică „Pietrosul Mare”, 3300 ha – categoria I-a IUCN, se află în partea nord-vestică a Munţilor Rodnei. Aceasta se desfăşoară de la circa 750 m alt. la 2303 m alt. incluzând în arealul ei reliefuri aparţinând diferitelor cicluri de modelare (în special glaciar şi periglaciar), precum şi porţiuni din principalele etaje de vegetaţie ale Munţilor Rodnei. A fost înfiinţată în anul 1932 şi are şi o zonă ştiinţifică de protecţie absolută. În rezervaţie sunt prezente o serie de specii rare de plante, endemisme carpatice sau rodnene.

Rezervaţia naturală Piatra Rea, 50 ha, categoria I-a IUCN, protejată în special pentru abundenţa exemplarelor de floare de colţ (Leontopodium alpinum).

 

 

Peştera Izvorul albastru al Izei şi  izbucul Izei

Rezervaţia mixtă „Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei”, 100 ha, categoria a III-a IUCN, situată în partea estică a Munţilor Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Măgura, a fost declarată rezervaţie în anul 1977. Denumirea acestei arii protejate geologice şi peisagistice provine de la nuanţa verzui-albăstruie a izvorului carstic, unul din afluenţii de obârşie al râului Iza.

Peştera se află pe versantul nordic al Vf.Bătrâna la cota 1250 m. Este cea mai mare peşteră din judeţul Maramureş (2440 m). Intrarea în peşteră e monumentalăşi impresionantă, apele ajungând pe fundul unei doline de circa 30m adâncime. Peştera are săli de 20-30 m înălţime, cascade înalte de până la 15 m iar la 300 m de la intrare, apele ajung la baza calcarelor. La contactul cu şisturile cristaline s-a format„argila de Iza”, în amestec de minerale argiloase (prezenţa oxizilor de titan). Se dezvoltă în şisturi cristaline sericito-cloroase şi calcare sedimentare. Importanţa pe şterii este dată de geneza sa, determinată prin captarea în subteran a unui pârâu şi constituirea unui dren carstic de mari dimensiuni pe contactul dintre calcar şi şisturile cristaline, apoi prin situaţia stratigrafică, tectonică şi hidrogeologică pe care o reflectă, precum şi prin prezenţa, geneza şi mineralogia depozitelor de caolin. La importanţa ştiinţifică a peşterii se mai adaugă frumuseţea galeriilor şi a cascadelor. Este un obiectiv ce se bucură de o conservare specială.

 

Izvorul Bătrâna (Ponorul Izei)

Ocupă suprafaţa de de 0,5 ha şi reprezintă o insurgenţă în care apele pârâului pătrund în peştera Iza. Ponorul de la intrarea în Peştera Izei este o fostă dolină impresionantă , cu pereţii stâncoşi în care apele pârâului Bătrâna pătrund printr-un mic canion cu cascade; fenomeneendocarstice de excepţie, monumentale, dezvoltate în calcare eocene. Calea de acces porneşte din Moisei pe DN18.

Material pus la dispozitie de :

SC ETOLIA SRL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *