Legenda Mănăstirii Moisei

Mănăstirea Moisei are o frumoasă legendă privitoare la întemeierea ei.
A viețuit odinioară în Moisei un bărbat cu numele de Moise Coman cu soția sa Dochia Șerban și aveau numai un prunc cu numele de Grigor.
Grigor ajuns la vârsta de 16 ani și era frumos, harnic și bun, iar părinții lui au cugetat ca să-l însoare. Dorința lor au spus-o lui Grigor. Dânsul ca prunc bun și ascultător, după ce și-a finit lucrul câmpului, într-o toamnă frumoasă, prevăzut cu merinde și cu binecuvântarea părinților a pornit câtre satul vecin Borșa, ca să-și încerce norocul la ceva fată harnică și avută. Grigor s-a dus, iar părinții lui l-au așteptat cu dor. Au trecut zile, săptămâni , dar Gligor tot n-a sosit. Într-un iaz frumos sub poalele munților unde Grigor a lucrat, parinții lui au ridicat o cruce frumoasă. Într-o zi mergând părinții lui Grigor la iazul lor unde era crucea, cu mirare, au văzut că pe bradul de lângă cruce este așezată o icoană a Preacuratei Fecioară Maria. Oamenii au îngenuncheat și s-au rugat, apoi luând icoana sfântă au dus-o în biserica din sat și au așezat-o pe altar. Însă a doua zi icoana nu s-a aflat în biserică, ci în mod miraculous iarăși era așezată pe bradul de lângă crucea lui Moise Coman.
Într-o zi fiind la acel loc, după datină s-au pus la odihnă, cugetând ambii la pruncul lor pierdut și au plâns amândoi. Culcați pe pământ, ambii au auzit un sunet de clopote ieșind din pământ. Aproape nu era biserică. Au strigat pe lucrătorii lor,s-au culcat și aceștia la pământ și cu toții au auzit sunetul clopotelor.
Loc sfânt este acesta, cugetau bătrânii și deodată le-a venit în minte că vor zidi în acel loc o mânăstire. În scurtă vreme s-a gătat bisericuța cu turnuleț frumos și cu două clopoțele și au așezat în dânsa icoana Preacuratei Maria.
La scurt timp intră în casa bătrânei Dochia un călugăr cu numele Mihaiu și cere milă pentru o mănăstire din Bucovina. Ochii batrânei Dochia se aprind și cu brațele deschise cuprinde călugărul și strigă:„Tu ești Grigor, tu ești fiul meu!„
„Eu sunt sunt călugărul Mihaiu și vă rog nu faceți glumă cu mine.„
„Ba nu zise bătrâna Dochia, tu ai un semn pe umărul drept și ai adus cu tine și o cruciță de aramă, care o văd pe pieptul tău.„
Fiul recunoscut a îmbrățișat pe părinții săi, a spus cum a călătorit prin Borșa apoi la Bucovina, unde intrând într-o mănăstire să se roage, i-a plăcut evlavia cea sfântă, încât a rămas în mănăstire și s-a făcut călugăr.
Bucurie mare a fost în satul Moisei.Oamenii s-au adunat la casa bătrânilor, au sărutat mâinile călugărului Mihaiu și au mers cu toții la mănăstire și au stradat-o aceea sub ocârmuirea călugărului Mihaiu. Acolo stă și astăzi biserica cea mică. Multe suflete necăjite au aflat acolo mângâiere și mulți bolnavi vindecare.Poporul credincios la sărbătoarea Sfintei Marie se adună acolo și se roagă cerând ajutorul la cer, la Maica Domnului.
Sursa legendă: Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911-Tit Bud

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *